LECTURA I
Isus Cristos - cel de ieri şi de astăzi - este acelaşi în vecii vecilor.
Citire din Scrisoarea către Evrei 13,1-8
Fraţilor, dragostea faţă de fraţi să rămână statornică! Nu uitaţi ospitalitatea, căci datorită ei unii i-au găzduit, fără a-şi da seama, pe îngeri! 3 Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi împreună cu ei; de cei maltrataţi ca unii care sunteţi şi voi în trup! 4 Căsătoria să fie cinstită în toate privinţele, patul conjugal să fie neîntinat, pentru că pe cei desfrânaţi şi adulteri îi va judeca Dumnezeu! 5 Modul vostru de a fi să nu fie călăuzit de pofta de bani, mulţumindu-vă cu ceea ce aveţi, căci el însuşi a zis: "Nu te voi mai lăsa, nici nu te voi abandona", 6 aşa încât putem spune cu încredere: "Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme: ce-mi poate face un om?" 7 Amintiţi-vă de conducătorii voştri care v-au vorbit despre cuvântul lui Dumnezeu şi, considerând împlinirea vieţii lor, imitaţi credinţa lor! 8 Isus Cristos - cel de ieri şi de astăzi - este acelaşi în veci.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 26(27),1.3.5.8b-9 (R.: 1a)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.
3 Chiar dacă ar năvăli o armată asupra mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar dezlănţui un război împotriva mea,
şi atunci aş fi încrezător. R.
5 El mă va ascunde în ziua cea rea în adăpostul lui,
mă va adăposti în ascunzătoarea cortului său,
mă va ridica pe o stâncă. R.
8b Eu caut, Doamne, faţa ta.
9 Nu-ţi ascunde faţa de la mine,
nu îndepărta cu mânie pe slujitorul tău;
tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge
şi nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,15
(Aleluia) Fericiţi sunt cei care păstrează cuvântul lui Dumnezeu într-o inimă bună şi aduc rod întru răbdare! (Aleluia)
EVANGHELIA
Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 6,14-29
În acel timp, regele Irod a auzit de Isus, căci numele lui devenise cunoscut şi se spunea: "Ioan Botezătorul a înviat din morţi şi de aceea puterea minunilor lucrează în el". 15 Alţii însă spuneau: "Este Ilie", iar alţii spuneau: "Este un profet ca unul dintre profeţi". 16 Auzind, Irod a zis: "Ioan, pe care eu l-am decapitat, acesta a înviat". 17 Căci însuşi Irod trimisese ca să-l prindă pe Ioan şi să-l lege în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său, Filip, pe care o luase în căsătorie. 18 Pentru că Ioan îi spusese lui Irod: "Nu-ţi este permis s-o iei pe soţia fratelui tău". 19 Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l om drept şi sfânt, şi îl ocrotea. Când îl asculta era foarte stingherit, dar îl asculta cu plăcere. 21 A venit însă o zi prielnică atunci când Irod, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere, a făcut un ospăţ pentru demnitarii săi, pentru ofiţeri şi cei mai de vază din Galileea. 22 Intrând, fiica Irodiadei a dansat şi a plăcut lui Irod şi comesenilor lui. Atunci, regele i-a zis fetei: "Cere-mi orice vrei şi îţi voi da!" 23 Şi i-a jurat: "Ceea ce îmi vei cere, îţi voi da, până la jumătate din regatul meu". 24 Atunci ea, ieşind, a spus mamei sale: "Ce să cer?" Aceasta i-a zis: "Capul lui Ioan Botezătorul". 25 Şi, îndată, intrând în mare grabă la rege, i-a cerut: "Vreau să-mi dai imediat pe tavă capul lui Ioan Botezătorul". 26 Regele s-a întristat foarte mult. Dar, din cauza jurământului şi a comesenilor, nu a voit s-o refuze. 27 Regele a trimis un executor şi i-a poruncit să-i aducă îndată capul lui Ioan. Acela s-a dus, l-a decapitat în închisoare 28 şi a adus capul pe tavă, l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. 29 Când au auzit discipolii lui, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus în mormânt.
Cuvântul Domnului