LECTURA I
Domnul a făcut să cadă din cer asupra Sodomei şi Gomorei ploaie de sulf şi de foc.
Citire din cartea Genezei 19,15-29
La revărsatul zorilor, îngerii l-au făcut pe Lot să iasă, zicând: "Ridică-te! Ia-ţi femeia şi pe cele două fiice ale tale, care se află aici, ca să nu pieri din cauza fărădelegii cetăţii!" ¹⁶ Deoarece ezita, bărbaţii i-au apucat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice; Domnul având milă de el, i-au făcut să iasă şi i-a călăuzit în siguranţă în afara cetăţii. ¹⁷ În timp ce-i făceau să iasă afară, el le-a zis: "Fugi, scapă-ţi viaţa! Nu privi în urma ta şi nu te opri nicăieri în zonă! Scapă în munte ca să nu pieri!" ¹⁸ Lot le-a zis: "Nu, Doamne, te rog! ¹⁹ Iată, slujitorul tău a aflat har în ochii tăi şi tu mi-ai arătat o mare îndurare făcând să trăiască sufletul meu, dar eu nu pot să fug în munţi, căci nenorocirea mă va ajunge din urmă şi voi muri. ²⁰ Iată cetatea aceasta aproape; pot fugi acolo; este foarte mică, voi scăpa acolo. Nu-i aşa că e mică? Şi mi-aş putea salva viaţa!" ²¹ El i-a spus: "Iată că îţi fac şi această favoare de a nu distruge cetatea despre care ai vorbit. ²² Repede, fugi într-acolo, căci eu nu pot face nimic înainte ca tu să fi ajuns acolo!" De aceea cetăţii i s-a dat numele de Ţoar. ²³ Soarele se ridica deasupra pământului când Lot intra în Ţoar. ²⁴ Domnul a făcut să plouă asupra Sodomei şi Gomorei sulf şi foc de la Domnul din ceruri. ²⁵ Dumnezeu a distrus aceste cetăţi şi toată zona împreună cu toţi locuitorii cetăţilor şi cu tot ce răsărea pe pământ. ²⁶ Soţia lui Lot s-a uitat înapoi şi a devenit stâlp de sare. ²⁷ Abraham s-a trezit dis-de-dimineaţă spre locul în care stătuse înaintea Domnului, ²⁸ a privit spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul din zona Iordanului şi a văzut un fum gros care se ridica de la pământ ca fumul dintr-un cuptor. ²⁹ Când Dumnezeu a distrus cetăţile din acea zonă, Dumnezeu şi-a amintit de Abraham şi l-a salvat pe Lot de nenorocirea care a distrus cetăţile în care locuise Lot.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 25(26),2-3.9-10.11-12 (R.: cf. 3a)
R.: Arată-ne, Doamne, îndurarea ta!

² Cercetează-mă, Doamne, şi pune-mă la încercare,
verifică-mi în foc rărunchii şi inima,
³ căci bunătatea ta este înaintea ochilor mei
şi umblu în adevărul tău! R.

⁹ Să nu iei sufletul meu laolaltă cu cei păcătoşi
şi viaţa mea cu cea a vărsătorilor de sânge,
¹⁰ în mâinile cărora este nelegiuire
şi a căror dreaptă este plină de mită! R.

¹¹ Dar eu umblu în neprihănirea mea,
răscumpără-mă şi îndură-te de mine!
¹² Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă;
în adunări îl voi binecuvânta pe Domnul. R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 129(130),5
(Aleluia) Eu nădăjduiesc în Domnul; sufletul meu speră în cuvântul său. (Aleluia)

EVANGHELIA
Ridicându-se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,23-27
În acel timp, urcând Isus în barcă, discipolii lui l-au urmat. ²⁴ Şi iată, a fost pe mare o furtună atât de puternică, încât barca era acoperită de valuri, iar el dormea! ²⁵ Venind discipolii lui, l-au trezit, spunându-i: "Doamne, salvează-ne! Pierim". ²⁶ Dar el, le-a spus: "De ce sunteţi fricoşi, oameni cu puţină credinţă?" Atunci, ridicându-se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. ²⁷ Oamenii au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: "Cine este acesta că şi vânturile şi marea ascultă de el?"

Cuvântul Domnului