LECTURA I
S-a văzut un drum fără piedică în Marea Roşie şi cei pe care i-ai mântuit, ca nişte miei care zburdă.
Citire din cartea Înţelepciunii 18,14-16; 19,6-9
Când tăcerea profundă învăluia toate şi noaptea era la jumătatea cursului ei, 15 cuvântul tău atotputernic, luptător de neoprit, din ceruri, de la tronul tău regesc, a pornit în mijlocul pământului sortit pieirii purtând, ca o spadă ascuţită, decretul tău de neschimbat. 16 Oprindu-se, a umplut toate de moarte; atingea cerul, dar păşea pe pământ. 19,6 Întreaga creaţie era formată, în propria fire, din nou de sus, slujind hotărârilor tale, ca să fie copiii tăi păziţi nevătămaţi. 7 S-au văzut un nor care umbrea tabăra, o retragere a pământului uscat de unde mai înainte era apă, un drum fără piedică din Marea Roşie, o câmpie plină de verdeaţă, dintre valurile puternice, 8 prin care a trecut întregul popor, cei învăluiţi de mâna ta, care au văzut semne minunate. 9 Precum nişte cai care pasc şi ca nişte miei care zburdă, te lăudau pe tine, Doamne, care i-ai mântuit.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 104(105),2-3.36-37.42-43 (R.: 5a)
R.: Aduceţi-vă aminte de faptele minunate ale Domnului!
sau:
Aleluia.
2 Cântaţi-i, cântaţi psalmi!
Meditaţi la toate minunile sale!
3 Lăudaţi-vă cu numele lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor care îl caută pe Domnul! R.
36 A lovit pe toţi întâii-născuţi din ţara lor,
toată primiţia puterii lor.
37 I-a scos pe ei încărcaţi cu argint şi aur
şi nu se afla niciunul care se clătina în triburile lor. R.
42 Pentru că şi-a adus aminte de cuvântul său cel sfânt
dat lui Abraham, slujitorul său.
43 L-a făcut pe poporul său să iasă cu veselie,
pe aleşii săi, în mijlocul strigătelor de bucurie. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. 2Tes 2,14
(Aleluia) Dumnezeu ne-a chemat prin evanghelie spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. (Aleluia)
EVANGHELIA
Dumnezeu va face dreptate aleşilor săi care strigă către el.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,1-8
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja: 2 "Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi căruia nu-i era ruşine de oameni. 3 Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!» 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mi-e ruşine, 5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»". 6 Iar Domnul a zis: "Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte? 8 Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?"
Cuvântul Domnului
