Joi, 29 Mai 2025
† ÎNĂLŢAREA DOMNULUI
Ss. Paul al VI-lea, pp.; Maxim, ep.
Lecturi: Fap 1,1-11; Ps 46; Evr 9,24-28;10,19-23; Lc 24,46-53
Culoare: alb
Psaltire: P
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă pentru Înălţare I sau II
În timp ce erau cu ochii aţintiţi spre cer, el s-a înălţat.
Dumnezeu se înalţă în strigăte de bucurie, Domnul se înalţă în sunete de trâmbiţă. (sau Aleluia.)
Cristos a intrat chiar în cer.
În timp ce îi binecuvânta, a fost ridicat la cer.
Noul cer nu este un "somnifer" pentru lumea pasivă, un alibi faţă de angajarea din această lume, ci, invers, este stimulentul unei comunităţi, plină de Duh, deschisă lumii, în slujba tuturor, martoră a noii omeniri realizată de Cristos. "Înălţarea lui Cristos înseamnă şi ridicarea noastră. Şi acolo unde a ajuns cu anticipare capul, vom ajunge şi noi: este ca o invitaţie la speranţă. De aceea, trebuie să tresăltăm, să mulţumim pe deplin, să ne bucurăm. Azi nu numai că am primit confirmarea că posedăm paradisul, ci şi asigurarea că am pătruns cu Cristos în înaltul cerurilor" (Leon cel Mare). Tot ceea ce s-a realizat în Isus şi în anunţul său tuturor neamurilor, ca să se convertească şi să primească iertarea păcatelor, trebuie prezentat ca desăvârşirea planului mântuitor al lui Dumnezeu.