Miercuri, 10 Decembrie 2025
Fer. Anton Durcovici, ep. m. **;
Sf. Fecioară Maria de la Loreto; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Lecturi: Înţ 3,1-9; Ps 30(31); Rom 8,31b-39; In 15,18-21
Culoare: roşu
Psaltire: P
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
I-a primit ca pe o jertfă de ardere de tot.
În mâinile tale, Doamne, îmi încredinţez sufletul.
Nici moartea, nici viaţa nu vor putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu.
Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi.
Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888 în Austria la Bad Deutsch-Altemburg. După moartea tatălui său Francisc, în 1894, mama sa Maria, cu cei doi fii, Anton şi Francisc, se mută în România, mai întâi la Iaşi, apoi la Ploieşti şi Bucureşti. Formarea lui Anton a început în Seminarul din Bucureşti şi a continuat la Roma, unde a fost hirotonit preot. La Bucureşti desfăşoară cu dăruire slujirea sa în diferite oficii, mai ales ca profesor şi rector al seminarului. La 30 octombrie 1947, Papa Pius al XII-lea l-a numit episcop al Diecezei de Iaşi, iar la 5 aprilie anul următor a fost consacrat. A păstorit turma cu zel apostolic în vremuri ostile faţă de Biserică. La 26 iunie 1949 a fost arestat de poliţia comunistă şi aruncat în închisoarea din Sighetu Marmaţiei unde îndură foame, sete şi singurătate. Moare martir la 10 decembrie 1951, dându-şi viaţa ca mărturie de credinţă şi fidelitate faţă de Scaunul Apostolic. A fost beatificat la 17 mai 2014 la Iaşi.